Visul din Tren
Două persoane visează același vis, în lumi paralele, unde timpul curge diferit. Un tren misterios îi poartă printr-o realitate suprarealistă, cu evenimente stranii și simboluri enigmatice. Vor reuși să se întâlnească în „gara de altundeva” și să deslușească misterul visului?
O voce dintr-o altă lume îi trezește deodată.
Se uită la ceas. După fus, unul e în trecut, celălalt în viitor.
Trag perdeaua care ține loc de fereastră.
Inspiră adânc.
Uită să mai dea drumul aerului.
Luna e roșie pe cer. Și nefiresc de mare.
Acolo, un șarpe cade de pe un zid. Un liliac îl ia din zbor.
Dincolo, un liliac se izbește de un zid. Un copil îl prinde.
Împușcături. Afară.
Scapă aerul. Scot capul pe fereastră. Fiecare în lumea lui.
La un televizor aruncat în mijlocul străzii două armate se ciocnesc.
La același televizor, dincolo, polițiști intră peste un traficant.
Lasă perdeaua să cadă.
În cădere devine cortină.
Ceainic. Roșu și albastru.
Cafea. Aceeași marcă.
Foc. Cu chibritul.
Apă. Din același fel de sticlă.
Cană. Aceeași imagine pe ea.
O gară de altundeva.
– Poate în stația asta mă așteptă un tren. Își spun.
– Cine ar putea ști? Se întreabă.
A doua zi, fiecare întrebă pe cineva.
Unul un preot. Celălalt un profesor. Amândoi voluntari.
– Nu există nicăieri acest loc. Spun. Fiecare în altă limbă.
Chemarea trenului devine asurzitoare.
Noaptea începe din nou.
O voce dintr-o altă lume îi trezește deodată.
Se uită la ceas. După fus, celălalt e în trecut, primul e în viitor.
Trag perdeaua care ține loc de fereastră.
Luna e albastră pe cer. Și nefiresc de mare.
Ceainic. Albastru și roșu.
Cafea. Aceeași marcă.
Foc. Cu chibritul.
Apă. Din același fel de sticlă.
Cană. Aceeași imagine pe ea.
O gară de altundeva.
Un șuierat de tren. Gara.
Nu e nimeni.
Dintr-o boxă o voce spune:
– Cei care doar vin, la stânga.
– Cei care doar pleacă, la dreapta.
– Cei care doar stau, în spate.
– Cei care doar se învârt în cerc, și mai în spate.
Același șuierat.
Trenul intră în gară.
Un ceas gigant pe locomotivă.
Arată o mărime până la 6 fix.
La fix trenul se oprește.
Secundele bat înainte.
Gara se umple dintr-o dată de oameni.
Unii se duc în stânga, alții în dreapta.
Alții în spate, alții și mai în spate.
Unul la unii. Altul la alții.
Unul rămâne în mijloc.
Celălalt la fel.
– În mijloc nu sunt locuri libere.
Spune vocea din boxă.
Conductorul, în mare fugă, dă peste unul, acolo.
Și peste celălalt, dincolo.
– Dă-te din cale.
Fiecare tren pleacă din gara lui.
Luna roșie și luna albastră devin una.
În compartiment e fum și cald.
Conductorul ține un televizor în brațe.
Pe ecran, o armată înconjoară cealaltă armată.
– V-a trecut timpul. Zice un general.
În celălalt tren, același conductor.
Pe ecran, traficantul omoară polițiștii.
– V-a trecut timpul. Strigă și el. În aceeași limbă.
Amândoi se uită la conductor.
Fiecare din trenul lui.
– Timpul nu trece. Noi nu trecem. Voi treceți.
Spune conductorul.
Un copil intervine cu o tuse înecată.
Amândoi îl privesc deodată.
– Vă petreceți!
Privirea lui alunecă pe geam.
Privesc și ei unde privește el.
Nu e nimic. Până e.
Trenurile trec unul pe lângă altul.
Fereastrele lor se opresc una în dreptul celeilalte.
Zgomotul roților pe șine nu.
Se privesc.
Ca într-o oglindă.
– Vii sau pleci?
– Vin. Tu?
– Plec. Tu unde vii?
– Unde pleci tu. Tu unde pleci?
– Unde vii tu.
– Cine ești tu?
Se întreabă deodată.
Din televizorul conductorului se aude ceasul unei bombe.
Întorc capul și privesc la ecran.
Bomba explodează.
Liliacul lasă șarpele într-o pădure.
Copilul lasă liliacul într-o peșteră.
Copilul din tren intervine din nou.
– Ce nu e, nu există.
Îl privesc nedumeriți.
– E doar ce e.
Se aude din boxa din gară, acum în compartiment.
Își mută privirea la boxă.
Apoi unul la altul.
– Crezi că trenurile astea se întâlnesc undeva?
– Par a pleca din același punct.
– Și par a ajunge în același punct.
– Până atunci ce facem?
– Visăm.
Trenurile trec unul de altul.
Alarma din boxă sună.
Deschid ochii deodată.
Privesc pe geam.
Sunt într-un tren.
– E ora 6 fix. Spune vocea din boxă.
Se aude într-o limbă. Într-o parte.
Și într-alta. În cealaltă.
– Trezește-te.
Pe televizorul din colțul cușetei:
Explozia bombei se derulează înapoi în timp.
Liliacul zboară în peștera lui. Într-o parte.
Șarpele urcă pe un copac. În cealaltă.
Copilul plonjează într-o apă.
Valuri mari izbesc ecranul.
O picătură iese prin el.
Sare pe fața unuia. Într-o parte.
Și pe fața celuilalt. În cealaltă.
– Trezește-te.
Lasă un răspuns