Timp de citire: 18 de minute

Alfabetizarea digitală: mai mult decât competențe digitale

Auzim vorbindu-se de alfabetizare digitală pentru dobândirea de competențe digitale, însă, în ecosistemul internetului, aceasta este doar litera B din alfabet. Ce facem cu litera A, alfabetizarea în științele informației? Dar cu litera C, alfabetizarea în inteligența artificială? Care sunt diferențele fundamentale dintre aceste tipuri de alfabetizări și cum se intersectează? În plus, care sunt competențele necesare pentru fiecare, ce domenii se ocupă de dezvoltarea lor și ce fac universitățile în acest sens?

Prezentul articol își propune să ofere o vedere de ansamblu, pentru a clarifica conceptele cheie și a oferi mai multă înțelegere asupra competențelor digitale și a modelării parcursului educațional.

Cadrul alfabetizării digitale

…și de ce nu este adevărat că doar România este analfabetă digital și doar angajații.

Termenul de alfabetizare digitală nu a evoluat foarte mult din 1997 de când a fost definit pentru prima oară de P. Gilster, iar în viața de zi cu zi noi nu înțelegem ce înseamnă concret, știm doar din știri și discuții în instituțiile școlare că se referă la dezvoltarea competențelor digitale și că România e pe ultimul loc în Europa la acest capitol.

Abia recent, în 2018, la nivel european competența digitală a fost introdusă în cadrul Competențelor Cheie pentru Învățarea pe Parcursul Vieții, fiind definită de către Consiliul European astfel:

Competența digitală implică utilizarea încrezătoare, critică și responsabilă a tehnologiilor digitale, și interacțiunea cu acestea, pentru învățare, la locul de muncă și pentru participarea în societate. Include alfabetizarea legată de informații și date, comunicare și colaborare, alfabetizare media, crearea de conținut digital (inclusiv programare), siguranță (inclusiv bunăstarea digitală și competențe legate de securitatea cibernetică), întrebări legate de proprietatea intelectuală, rezolvarea problemelor și gândirea critică.

Observăm că în acest cadru, un nivel satisfăcător de alfabetizare digitală înseamnă dobândirea unui set interdisciplinar de competențe care să-i permită unei persoane să interacționeze activ cu ecosistemul digital.

Practic, acest cadru tratează ca un tot unitar conceptele: digital, informații, inteligența artificială, ceea ce este o eroare, întrucât acestea sunt domenii diferite și implică alfabetizări diferite, interconectate, fiind necesar astfel o abordare strategică a dezvoltării de competențe digitale, atât la nivel individual, cât și la nivel de politici educaționale. În plus, acest cadru implică o abordare pasivă în raport cu infrastructura digitală. Ea spune de fapt: acesta este datul infrastructurii digitale, voi învățați acum să vă descurcați cu ea.

Dacă privim la statisticile vizibilității online, unde vedem că zilnic se publică peste 40 de miliarde de piese de conținut online și că peste 95% din paginile web sunt invizibile, este limpede că nu doar România e analfabetă digital și nu doar angajații sau candidații.

Într-un studiu realizat de Pew Reseach Center – Americanii și cunoștințele digitale în 2019, vedem și alte realități asemănătoare:

Majoritatea adulților din SUA pot răspunde corect la mai puțin de jumătate dintre întrebările unui test de cunoștințe digitale și mulți se confruntă cu anumite întrebări privind securitatea cibernetică și confidențialitatea.

În ciuda faptului că internetul este mainstream de peste 30 de ani, ori suntem toți analfabeți digital, ori ceva nu este în regulă cu cadrul alfabetizării digitale, fiind necesară o privire mai atentă la elementele din care este construită această infrastructură.

În articolul Care este povestea poveștii tale? Indicatoare pentru creativi către vizibilitate online. Si un interviu cu Masina. am atras atenția asupra unor elemente cheie asupra cărora trebuie să ne aplecăm atenția și de ce prezentul cadru necesită o altă abordare, chiar o schimbare de paradigmă.

Angajatori: tendințe, adaptare sau analfabetism digital?

Shaorma digitală

Un simplu anunț de angajare din sfera conținutului digital sau online-ului relevă un nivel de analfabetism digital la fel de mare ca și al angajatului sau candidatului, mai mult decât o tendință sau o presiune de adaptare.

Astăzi, un scriitor de articole pentru un blog nu mai este suficient doar să cerceteze, să gândească, să creeze și să scrie, el trebuie să stăpânească și foarte multe competențe tehnice ce aparțin altor specialiști și domenii de expertiză: SEO (ceea ce implică și cunoștințe din științele informației și web development), de când tehnologia inteligenței artificiale a fost integrată și în motoarele de căutare – astăzi și GEO (Generative Search Optimization), să interacționeze cu platforme de management al conținutului și alte programe informatice, să fie versat în marketing digital, de la e-mail marketing la marketing afiliat și social media, să producă conținut video și media și, mai nou, să utilizeze inteligența artificială.

Salarii mici, cerințe mari: disonanțe digitale

Numeroase locuri de muncă se bazează pe ideologii învechite, contrazise de datele statistice: mituri precum conținutul este rege, codarea este secretul succesului sau promovarea disproporționată a disciplinelor STEM. Aceste roluri, deși numeroase, oferă salarii modeste și perspective limitate.

Din cauza unei înțelegeri deficitare a infrastructurii digitale, sunt nu doar suprasolicitante, ci și debilitante, cerând abilități interdisciplinare complexe, la intersecția dintre artă, comunicare și tehnologie, respectiv un nivel avansat de pregătire, experiență și educație.

Acesta este un nonsens, care arată gradul de analfabetism digital și din rândul angajatorilor, precum și o incapacitate de a evalua corect valoarea acestor competențe digitale, a educației în general. O necunoaștere care deseori devine, prin ignoranța ei, o insultă și un alt canal de exploatare.

Să ne gândim: un curs de SEO, care nu dezvoltă gândirea creativă sau abilitatea de a construi o conexiune emoțională cu publicul, și care, prin specificul său, nu oferă certificări ‘oficiale’, costă 500 de euro. Pe de altă parte, scrierea de conținut original și valoros, esențială într-o lume în care algoritmii premiază unicitatea și calitatea informației, este adesea remunerată cu doar 100 de euro per articol sau un salariu lunar de 1000-2000 de euro Constatăm, astfel, o neînțelegere profundă a ceea ce definește ‘calitatea’ în conținut.

Calitate vs. Cantitate: Redefinirea strategiilor de conținut și de comunicare digitală

Aceste competențe de bază ar fi trebuit dobândite în școli, licee și universități. În schimb, suntem nevoiți să investim resurse financiare limitate și timp prețios în cursuri suplimentare, timp care ar fi putut fi alocat dezvoltării personale sau profesionale. Ineficiența acestui sistem este pur și simplu uluitoare.

În contextul în care majoritatea conținutului online e invizibil însă, este clar că nu ne trebuie mai mult conținut, ci mai mult conținut de calitate și mai multe metadate (informațiile prin care definim conținutul, ceea ce algoritmii pot găsi și înțelege).

Pentru a evita exploatarea și a-și proteja integritatea, creatorii de conținut probabil trebuie să-și tarifeze munca pe oră, reflectând efortul de cercetare, creație și tehnic. Deși începutul poate fi dificil, această strategie valorifică corect investiția în dezvoltarea competențelor. Este esențial să colaborezi doar cu acei angajatori care investesc și ei în propria educație, pentru a asigura valori și limbaj comune, o relație reciproc avantajoasă și un mediu de lucru echitabil.

Ce abilități digitale ne trebuie?

Nu există un set universal de competențe digitale. Nevoile de dezvoltare variază în funcție de subiect, context, resurse și obiective. Depinde în ce domeniu activezi și care sunt scopurile tale, dacă ești angajat sau angajator, adult sau copil, creativ sau altceva.

Abordarea personalizată este esențială într-o lume în care tehnologiile evoluează rapid și cerințele pieței muncii se schimbă constant.

Un alt lucru esențial este curatorierea și prioritizarea competențelor digitale în care e necesar să investim.

În ecosistemul digital interconectat, senzația, char presiunea, de a trebui să știi totul este omniprezentă. Însă, perfecțiunea în toate domeniile este un ideal nerealist. Prioritizarea competențelor digitale esențiale, investind consistent în ele, iar pentru celelalte, o înțelegere generală a conceptelor este suficientă, restul dobândindu-se punctual în funcție de situație și provocări. Altfel, te vei simți inutil copleșit.

Clarificări: alfabetizare digitală, informațională și în inteligența artificială

În ce să ne alfabetizăm mai înainte?

Diferențe Fundamentale

• Alfabetizarea digitală se referă la competențele necesare pentru a utiliza eficient și responsabil tehnologiile digitale, de la operarea unui smartphone la gestionarea unui cont de social media. Accentul cade pe aspectele tehnice ale utilizării instrumentelor digitale.
• Alfabetizarea informațională se concentrează pe capacitatea de a găsi, evalua critic, organiza și utiliza informația în mod eficient și etic, indiferent de formatul acesteia. Accentul cade pe evaluarea și utilizarea informației.
• Alfabetizarea în inteligența artificială presupune înțelegerea conceptelor de bază ale inteligenței artificiale, a modului în care funcționează sistemele IA, a limitărilor și a potențialelor lor prejudecăți, precum și a implicațiilor etice și sociale ale utilizării IA. Accentul cade pe înțelegerea și evaluarea sistemelor IA, de la integrarea lor în procesele operaționale și decizionale pentru a le eficientiza, până la generarea de conținut media pentru comunicare.

Intersecții Esențiale

Aceste trei tipuri de alfabetizare nu sunt izolate, ci se intersectează și se completează reciproc:

• Până acum alfabetizarea informațională a părut a depinde tot mai mult de alfabetizarea digitală, deoarece o mare parte din informație este accesată și procesată prin intermediul tehnologiilor digitale, accentul fiind pus prin propaganda domeniului tehnologic pe cod. Însă, în același timp, putem spune că și alfabetizarea digitală depinde mult mai mult de alfabetizarea informațională, întrucât „hrana” și „combustibilul” algoritmilor este informația și structura acesteia, aceasta face diferența în ecuația vizibilității, astfel mult mai mult sens are această ordine a lucrurilor. Întrucât, în mediul digital, vizibilitatea este miza, fără ea discutând de extincție și ineficiență. În infrastructura digitală valoarea nu este descoperită, ci creată, iar valoarea se creează prin informație (limbajul metadatelor).

• Alfabetizarea în IA necesită atât alfabetizare digitală (pentru a utiliza instrumentele IA), cât și alfabetizare informațională (pentru a evalua critic rezultatele generate de IA și pentru a construi instrucțiuni și poduri eficiente pentru AI).

• Toate aceste trei tipuri de alfabetizare se intersectează în domeniul gândirii critice, care este esențială pentru a naviga cu succes în era digitală. Dar unde învățăm și ne putem dezvolta gândirea critică, întrucât, în mod evident, nu este un dat, iar educația primită în paradigma pre-internet nu este suficientă? Nu putem trăi cu ideea că avem o bună gândire critică și că nu mai este necesar să facem nimic, gândirea critică este un mușchi și trebuie antrenat constant.

Scopuri Distincte:

• Alfabetizarea digitală: Să ne ajute să funcționăm eficient și în siguranță în mediul digital.
• Alfabetizarea informațională: Să ne transforme în utilizatori critici și responsabili ai informației.
• Alfabetizarea în inteligența artificială: Să ne ajute să înțelegem și să evaluăm impactul inteligenței artificiale asupra societății și asupra proceselor afacerilor.

Seturi de competențe digitale specifice

• Digitală: Operare cu hardware și software, navigare pe internet, comunicare online, protecția datelor personale, securitate cibernetică, creare de conținut digital.
• Informațională: Identificarea nevoilor de informații, localizarea și evaluarea surselor, organizarea și sintetizarea informațiilor, utilizarea etică a informațiilor, gândire critică, rezolvare de probleme.
• Inteligența Artificială: Înțelegerea conceptelor de bază ale IA, evaluarea algoritmilor și a datelor de antrenament, identificarea prejudecăților, evaluarea impactului social și etic, gândire critică despre aplicațiile IA, utilizarea responsabilă a instrumentelor IA.

Domenii de aplicare și studiu pentru dezvoltarea de competențe digitale relevante

• Alfabetizare digitală: informatică, inginerie, telecomunicații, educație digitală, media digitală, securitate cibernetică.
• Alfabetizare informațională: biblioteconomie, știința informațiilor, jurnalism, cercetare academică, analiză de informații (data analytics), inteligența afacerilor (business intelligence), inteligența industrială (industrial intelligence).
• Alfabetizare în IA: Inteligență artificială, un domeniu interdisciplinar (informatică, matematică, știința informației, inginerie, neuroștiințe, machine learning (ML) – învățare automată, natural language processing (NLP), computer vision – învățarea algoritmilor să „vadă” și să interpreteze imagini și videoclipuri), lingvistică, filozofie, psihologie, etică aplicată, filozofie, sociologie, științe politice, jurnalism specializat.

Vedem, așadar, că nu este atât de simplu să tranzităm către fluență digitală, majoritatea domeniilor fiind specializate, Astfel, este necesară o analiză critică, personalizată, și o abordare strategică a dezvoltării gândirii digitale.

Este sustenabil să creăm un șir de generații STEM sau regândim cadrul de alfabetizare digitală?

După cum se poate observa, discutăm de o alfabetizare în domenii foarte tehnice, tradițional izolate la câteva domenii de specialitate, dar care afectează tot, de la cum gândim și interpretăm conținutul online pe care îl găsim și creăm și până la modul în care acesta este distribuit, consumat și înțeles, întrucât dacă ieri aveam doar o audiență, cea umană, astăzi avem și algoritmii de căutare și recomandare, precum și inteligența artificială.

Suntem provocați să navigăm un alt doilea Triunghi al Bermudelor, cel al tipurilor diferite de audiență, fiecare vorbind aparent un alt limbaj.

Dar cum puțini dintre noi avem un fundament educațional orientat spre tehnică și științe fixe, aria care se dorește cel mai mult dezvoltată în această eră, ducându-se o propagandă teribilă pentru a direcționa copiii și tinerii spre aceste domenii și pentru a învăța să codeze (în condițiile în care mii de programatori își pierd locurile de muncă – vezi doar cazul Meta/Facebook care își concediază programatorii, inteligența artificială rezolvând deja această problemă la niveluri tot mai satisfăcătoare), una dintre întrebările care se ridică este: nu care cumva ne scapă ceva esențial din vedere?

Asta este ceea ce este necesar să facem ca să ne alfabetizăm digital? Să ne orientăm toți către STEM? Să devenim toți specialiști digitali și tehnicieni? Nu are nici un sens. Nici pentru noi, adulții, cu atât mai puțin pentru copiii de azi și de mâine. O astfel de viziune asupra vieții și lumii e printre cele mai obtuze, dacă nu și întunecate.

Creația, arta, cultura, generaliștii – cei care pot pătrunde acest mediu atât de fragmentat și pot oferi vederi de ansamblu și analize ajutătoare, interdisciplinaritatea – sunt scoase aproape complet din ecuație, în condițiile în care economia creativilor în care navigăm astăzi arată importanța esențială a creativității și a gândirii critice și analitice, influențatorii și creatorii devenind un canal de marketing esențial.

Ce fac universitățile în sensul educației pentru competențe digitale

Sistemul educațional rămâne în mare măsură neadaptat erei digitale. Iar vulnerabilitățile cibernetice afectează toate straturile societății, de la indivizi la instituții de prestigiu. Complexitatea identificării surselor adevărului, alături de problemele legate de confidențialitatea datelor și implementarea neetică a inteligenței artificiale, agravează situația.

Așadar, să privim un moment la mediul academic, care la rândul lor au început destul de târziu să îmbrățișeze noua realitate, o întârziere firească într-o oarecare măsură, întrucât era nevoie de profesori specializați în noi domenii și de actualizarea cunoștințelor existente cu noi competențe digitale prin abordări interdisciplinare, iar acest lucru necesită timp.

Pentru o orientare minimală în spațiu, iată o mini analiză a universităților din întreaga lume care au departamente, centre sau programe puternice axate pe dezvoltarea de competențe digitale și domenii conexe (cum ar fi digital humanities), oferind astfel direcții valoroase pentru părinții de adolescenți și studenți:

America de Nord:

• Tendințe generale:
  • Accent puternic pe umanioarele (științe umaniste) digitale, cu centre și programe interdisciplinare dedicate.
  • Instituții de top precum Stanford, Harvard și UC Berkeley conduc cercetarea și inovația în acest domeniu.
  • O atenție deosebită este acordată intersecției dintre tehnologie, cultură și societate.
  • Instituțiile precum MIT si Carnegie Mellon se concentrează intens pe interacțiunea om-calculator (HCI) și pe impactul social al tehnologiei.
  • Canada urmeaza aceeasi directie, avand un focus pe cercetare, predare și implicarea comunității, privind umanioarele digitale.
• Puncte forte:
  • Infrastructură tehnologică avansată.
  • Colaborare strânsă între universități și industria tehnologică.
  • Finanțare consistentă pentru cercetare.

Europa si Marea Britanie:

• Tendințe generale:
  • Diversitate în abordări, cu accent pe umanioarele digitale în Regatul Unit și pe digitalizarea patrimoniului cultural în Germania.
  • Regatul Unit are o lungă tradiție în domeniul umanioarelor digitale, cu departamente puternice la Oxford, King’s College London și Cambridge.
  • În Țările de Jos, universitățile explorează intersecția dintre cultură, tehnologie și societate.
  • Regiunea scandinavă (Suedia, Danemarca, Norvegia) se remarcă prin investiții semnificative în educația digitală, cercetare în inteligență artificială și interacțiunea om-calculator, având o puternică legătură între mediul universitar și cel de afaceri.
  • Universitățile olandeze din Utrecht și Rotterdam pun accent pe cercetarea interdisciplinară și au o atenție deosebită asupra viitorului digital.
  • În Belgia, universitatea KU Leuven oferă suport pentru cercetarea digitală în toate disciplinele.
  • Deficit în zona inteligenței artificiale.
• Puncte forte:
  • Diversitate culturală și lingvistică.
  • Tradiție academică solidă.
  • Finanțare europeană pentru proiecte de cercetare.

Asia și Orientul Mijlociu:

• Tendințe generale:
  • Investiții masive în tehnologiile digitale, cu accent pe inteligența artificială, știința datelor și inginerie.
  • Universitățile din China, Japonia, Singapore și India sunt lideri în cercetarea și dezvoltarea tehnologică.
  • În țările arabe, universitățile se concentrează pe știință și tehnologie, cu centre de cercetare dedicate IA și tehnologiilor digitale.
  • Colaborări puternice cu industria tech globală.
• Puncte forte:
  • Creștere economică rapidă.
  • Populație tânără și talentată.
  • Finanțare guvernamentală consistentă.

România:

• Tendințe generale:
  • Accent în creștere pe competențele digitale, cu integrarea acestora în programele de studiu.
  • Universitățile Politehnica din București, Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, din București și Academia de Studii Economice din București sunt principalele centre de educație digitală.
  • Programele de informatică, comunicare și științe sociale sunt relevante pentru dezvoltarea competențelor digitale.
  • Investiții prin PNRR pentru digitalizarea universităților.
  • Există un deficit mare al programelor educaționale dedicate dezoltarii de competențe digitale în instituțiile de profil cultural (pentru artiști, realizatori de film, operatori culturali)
• Puncte forte:
  • Potențial de creștere în domeniul digital.
  • Forță de muncă talentată în domeniul IT.
  • Fonduri europene disponibile pentru proiecte de digitalizare și de dezvoltare a competențelor digitale.

Concluzii generale:

• Alfabetizarea digitală devine o componentă esențială a educației superioare la nivel global.
• Universitățile adoptă abordări interdisciplinare, combinând tehnologia cu științele sociale și umaniste.
• Cercetarea în inteligența artificială, știința datelor și interacțiunea om-calculator este în creștere.
• Universitățile se concentrează pe dezvoltarea competențelor practice și a gândirii critice, pentru a pregăti studenții pentru piața muncii digitale, de astăzi guvernată și de inteligența artificială.

Umanioarele: Științele Umaniste

Termenul „umanioare” (în engleză „humanities”) se referă la disciplinele academice care studiază aspectele culturale ale experienței umane. Aceste discipline explorează istoria, arta, literatura, filozofia, religia, limbile și alte forme de expresie umană. În esență, umanioarele se ocupă cu înțelegerea a ceea ce înseamnă să fii om și cu explorarea diverselor moduri în care oamenii și-au exprimat această condiție de-a lungul timpului.

Elemente cheie ale umanioarelor:

• Focus pe cultura umană: Se concentrează pe produsele culturale ale umanității, cum ar fi operele de artă, textele literare, sistemele de credințe și instituțiile sociale.
• Metode interpretative: Utilizează metode interpretative, adesea calitative, pentru a analiza și înțelege sensurile și semnificațiile din spatele artefactelor culturale.
• Gândire critică: Încurajează gândirea critică și analiza profundă a ipotezelor și perspectivelor.
• Contextualizare istorică: Subliniază importanța contextualizării istorice și culturale pentru a înțelege evenimentele și ideile.
• Abordare interdisciplinară: Adesea, umanioarele adoptă o abordare interdisciplinară, împrumutând perspective și metode din diferite discipline. Astăzi, multe dintre ele au dezvoltat variații digitale (digital humanities, digital communications etc.)

Discipline incluse în umanioare:

• Istorie: Studiază trecutul uman, evenimentele, oamenii și ideile care au modelat lumea.
• Literatură: Analizează operele literare, explorând teme, stiluri și semnificații.
• Filozofie: Explorează întrebări fundamentale despre existență, cunoaștere, moralitate, etică și estetică.
• Religie: Studiază sistemele de credințe, practicile și instituțiile religioase.
• Lingvistică: Studiază limbajul, structura, evoluția și utilizarea sa (astăzi există și ligvistică computatională)
• Arheologie: Recuperează și analizează artefacte pentru a înțelege culturile trecute
• Arta: Studiază creațiile vizuale, auditive și performative, explorând expresia artistică și semnificația estetică.
• Muzică: Analizează istoria, teoria și interpretarea muzicii.
• Studii culturale: Explorează cultura populară, identitățile sociale și relațiile de putere.
• Antropologie culturală: Studiază culturile umane, comportamentele, credințele și valorile. (astăzi există și antropologie digitală)

Resurse pentru dezvoltarea abilităților digitale

Resurse externe privind dobândirea de competențe digitale:

• Inteligența Artificială: grupul global Teach AI dedicat educatorilor și formatorilor;
• Cadrul european pentru competențe digitale: DigComp Framework
• Cadrul național al calificarilor
• The Digital Competence Wheel: un instrument de autoevaluare conceput pentru a ajuta persoanele să înțeleagă și să-și evalueze competența digitală
• Benton Institute for Broadband and Society: Exploring Paths to a U.S. Digital Skills Framework (And Why We Need One)
• Organization for Economic Cooperation and Development: Sondajul abilităților adulților 2023 (care măsoară competența într-un mediu digital)
• Pew Reseach Center: Americanii și cunoștințele digitale în 2019
• New America: The Landscape of Existing Frameworks (Peisajul cadrelor existente de alfabetizare digitală)

Resurse pe site-ul meu privind unele competențe digitale specifice:

• Articole: 4 confuzii digitale care ne afectează înțelegerea vizibilității online; Tirania fericirii și a abundenței: Politica utopiei în comunism, capitalism și internet
• Servicii: Mentorat, Consultanță Strategică