Inteligența artificială în practicile artistice și cercetare: Te procesez, deci te înțeleg.
Ecouri în mașină: Cum am folosit inteligența artificială pentru a crea amprenta digitală a unui film de marcă social
Acest studiu de caz explorează utilizarea aplicațiilor obișnuite (deschise) de inteligența artificială (Large Language Models și generative de imagini) în procesul de creație filmică, pentru accelerarea procesului creativ și încadrarea în resursele existente. Prin valorificarea și procesarea vocii unor genii creatoare pentru a depăși un blocaj creativ, inteligența artificială a generat informații-cheie care au servit drept catalizator emoțional în dezvoltarea unui film cu impact social. Descoperă cum această abordare inedită a condus la o amprentă vizuală unică, amplificând mesajul filmului și facilitând conexiunea cu publicul.
La conferința AI în practicile artistice și cercetare (UNATC, martie 2024), am prezentat experimentul creativ Ecouri în mașină, o explorare a potențialului inteligenței artificiale (AI/IA) ca instrument de co-creare a unei amprente digitale în scrierea și producerea de filme. Acest experiment a pornit din nevoia practică de a crea un film publicitar pe o temă nefamiliară, într-un timp scurt și cu resurse limitate.
Am folosit fragmente din operele unor genii creatoare din literatură – pentru a „stimula” și inspira algoritmii AI în faza de brainstorming și de dezvoltare a scenariului, mai precis pentru a crea un istoric conversațional cu ei cu scopul de a le „inspira” intuiția până la un nivel la care să se poată conecta natural cu intenția și viziunea mea, pentru a-i umaniza, în esență.
Rezultatele au fost uimitoare: AI a reușit să „traducă” viziunea mea artistică într-un mod surprinzător, accelerând și eficientizând întregul proces creativ, dar mai mult decât atât, am reușit împreună cu el să construim și o amprentă digitală pentru film, ideea fiind să-l fac mai citibil de către algoritmi și mașini, mai ușor de optimizat pentru web, dar mai ales cât mai rezonant și mai ‘citabil’ pentru presă în faza de promovare.
Aceste ecouri sugerează un limbaj universal al creativității, un „cod” care este înțeles atât de oameni, cât și de mașini.
Key takeaways:
- Căutarea & Prompt-urile devin forme de artă
- Alchimia se află în interogare, nu în rezultat
- Interogările inspirate de genii ne propulsează înainte și dincolo
- AI poate ajuta cauzele care se luptă pentru a genera rezonanță emoțională
- AI ne poate ajuta să traversăm poduri necunoscute
Calitatea întrebărilor în AI determină calitatea creațiilor
Prezentarea arată că peisajul virtual, cu fundația sa în limbaj și alimentat de dialectul algoritmilor și capabilitățile inteligenței artificiale, servește ca o oglindă mărită a minții umane și a subconștientului, a părților nevăzute ale realității.
Fiecare căutare, fiecare creație, de la arta generativă imprevizibilă la textul simplu, este o interogare, o manifestare a gândurilor, dorințelor, viziunilor, viselor, nevoilor și dorințelor noastre. În consecință, calitatea întrebărilor noastre dictează direct calitatea experiențelor și a creațiilor noastre. „Alimentați” la rândul nostru cu moștenirea geniilor și motoarele AI, această calitate se poate îmbunătăți exponențial.
Înțelegerea AI și a potențialului său depinde de înțelegerea limbajului uman și a căutării
Prin urmare, înțelegerea inteligenței artificiale și a potențialului său nu constă doar în progresele tehnologice, ci mai mult ca niciodată în izvorul limbajului uman în sine și în înțelegerea modului în care funcționează căutarea. Prin implicarea lucrărilor unor „genii” consacrate în mașina AI, artiști, scriitori, filozofi, inovatori și gânditori, ne perfecționăm propriile cuvinte, instrumentele de interacțiune și conexiune în spațiul generativ. Pe măsură ce observăm ecourile pe care aceste interacțiuni le generează în cadrul sistemelor AI, o întrebare profundă rezonează: cine este algoritmul?
Ecouri în mașină contribuie la dialogul despre relația dintre creativitatea umană și AI, dintre comunicarea om-mașină, lucrarea ridicând, de asemenea, întrebări profunde cu privire la natura creativității în sine și la rolul pe care AI îl poate juca în modelarea viitorului artei și a producției de filme. Această întrebare, cu potențialul ei de explorare nesfârșită, dezvăluie un adevăr fundamental: capacitatea umană de a modela și umaniza tehnologia este ceea ce ne diferențiază cu adevărat.
Lucrarea explorează modul în care AI acționează ca o lentilă puternică și un instrument de interpretare în economia căutării, descoperind adâncimi ascunse în creațiile noastre existente, ca o comoară nevăzută anterior într-un peisaj familiar. Mai mult decât atât ne ajută să înțelegem cum suntem înțeleși de AI, fiind procesați. Te înțeleg pentru că te procesez sau Te proces, deci te înțeleg deschide o nouă fantă de vizibilitate către noi înșine prin lupa AI, ceea ce conduce la o mai rapidă identificare și decodare a emoțiilor, la conectarea mai profundă cu sinele și la activarea unor noi părti ale identității noastre, dar și la descoperirea unor noi adevăruri și sensuri din creațiile existente.
Această explorare își propune să facă lumină asupra imensei valori neexploatate a moștenirii noastre existente – o resursă valoroasă cu nenumărate aplicații practice în diverse industrii, mai ales într-o eră în care marketingul și arta converg din ce în ce mai mult, în timp ce vizibilitatea și descoperirea conținutului sunt provocări din ce în ce mai mari.
Experimentul Ecouri în mașină: De la concept la creație.
Crearea câtorva secunde de empatie alimentată de inteligența artificială. Filmul publicitar „Eroii din Umbră”
Premisa
Misiune: Crearea unui ad-film de maxim 2 minute și a unui spot video de 30 de secunde (scenariu și producție) pentru internet și televiziune
Nevoie: Aprinderea speranței din cenușă
Scop: Campanie de strângere de fonduri și de conștientizare a publicului privind bătrânii singuri în nevoie de îngrijiri medicale la domiciliu, umanitate și demnitate
Cazuri sociale: vârstnici izolați și fragili care au nevoie de îngrijire la domiciliu
Public țintă: general
Beneficiar: fundație care oferă servicii de îngrijire socio-medicală la domiciliu (Fundația Crucea Alb-Galbenă)
Provocări:
– ONG-uri: teritoriu necunoscut pentru mine, lipsă de conexiune și inspirație
– Publicul: donatorii nu sunt înclinați să doneze pentru cauze care se ocupă de oameni fără viitor
– Personal: nu am creat niciodată reclame și spoturi, doar scurtmetraje (5-30 de minute)
– Producție: filmăm beneficiari reali în locuințele lor (fragilitate, personaje pietrificate în durere și singurătate, timp scurt, echipa și echipamente limitate, imposibilitatea de a schimba, decora spațiile, nu costume, nu păr și make-up pentru cameră etc)
– Online: 46 de miliarde de piese de conținut publicate în fiecare zi, fiecare având la dispoziție mai puțin de 3 secunde pentru a capta atenția spectatorilor
Termen limită și buget: Ieri, cu ce avem.
Procesul creativ
Faza 1. Vizită în teren la beneficiari reali, în locuințele lor, împreună cu asistenții medicali.
Experiența a fost copleșitoare la nivel emoțional, zdrobitoare chiar. Parcă am intrat într-un strat al vieții unde toți oamenii devin statui și fotografii de vii. Respirațiile nu se mai aud, doar dacă privești îndelung poate vezi piepturile mișcându-se, ochii aproape că nu mai clipesc, bolile și tăcerea îi înconjoară din toate părțile, izolandu-i de o lume care pare să fi trecut mai departe. E drumul de dinainte de ultimul drum. Energia e foarte grea, o simți celular, parcă treci printr-un bloc de ciment. Nu musai tristă, cât grea. Aici aproape că vezi clepsidra rămasă fără timp, iar sunetul ultimei picături de nisip care se chinuie să treacă dincolo îți rupe inima în milioane de bucăți.
O vizită necesară pentru a înțelege magnitudinea și intensitatea problemei. Una din multele care ar fi fost brusc necesare. Dar și una care m-a dus înainte în viitor cu viteza luminii, simțind că mă aflu într-o călătorie într-o lume în care vom ajunge toți, una în care discriminarea și diferențele dintre noi nu înseamnă nimic.
La sfârșitul ei am rămas bântuită de o singură întrebare: Ce este ce tocmai am văzut?
În cuvintele mele mi-a ieșit așa:
Cu toți suntem doar la o ușă depărtare de acel întuneric și pentru orice suflet aflat în suferință în acest loc, cel care deschide acea ușă devine un înger al milei.
Georgia Mihalcea
Asta am văzut. Dar nu pot arăta așa, pentru că nu se va uita nimeni. E prea greu. Cum să ușurez această energie pentru a putea arăta într-un fel care să ajute publicul să privească și înspre aici? Nu să privească pentru că nu are de ales, ci odată privind, să nu îi vină să întoarcă privirea și să poată rămâne până la sfârșit.
Faza 2. Debarcarea de la subiectivitate. Dez-învățare. Dez-vedere. Dez-simţire. Cum vede inteligența artificială ceea ce eu văd?
Dacă această fază a vieții ar putea fi surprinsă într-un singur miros, care ar fi acesta?
De ce trebuie să știi?
Pentru aer.
Am folosit versiuni gratuite ale unor aplicații AI, respectiv modelul lingvistic de la Google, Gemini, iar pentru artă generativă Adobe Express.
Gemini – Interogare: exemple de autori consacrați care au abordat declinul fizic și mental al bătrâneții și tema confruntării cu propria noastră mortalitate.
Gemini – Răspunsuri: William Shakespeare, Leo Tolstoi, Virginia Woolf, Gabriel García Márquez, Samuel Beckett, Toni Morrison, Milan Kundera, Charles Dickens, George Eliot, Chinua Achebe, Haruki Murakami, Ernest Hemingway.
Gemeni a oferit și împărțirea temei mele în categorii foarte utile, care m-au ajutat mai departe: Declinul fizic, Pierderea independenței, Izolarea emoțională și socială, Frica de moarte și de necunoscut, Dorința de conexiune și sens, Forța și rezistența, Importanța comunității, Valoarea experienței.
Aleg „Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi și îl rog pe Gemini să-mi listeze câteva citate din această operă literară.
Din citatele oferite, două exprimă direct ceea ce am simțit în teren și nu puteam încă procesa și spune:
„Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi
„Nu mai era un judecător, un personaj important care lua decizii, ci un om bolnav, un obiect de milă, care cere mereu ceva”.
„Lucru îngrozitor era că devenea din ce în ce mai slab și mai slab în fiecare zi și totuși nu murea”.
„Moartea lui Ivan Ilici” de Lev Tolstoi
Al doilea citat traducea totul cu o fidelitate perfectă. O „traducere” care mi-a luat toată greutatea de pe inimă doar pentru că a putut fi exprimată prin simțirea aparținatorului, în primul rând, și apoi a celor aflați pe acel segment fragil de drum (audiența), ceva ce eu n-am putut exprima, la rândul meu fiind aparținatorul mamei (aflată doar la un pas de ei), pentru că mi-a fost frică de sunetul sămânței de răutate și grijă că nu-mi vă ajunge timpul să o procesez și transform în timp util. Odată cu această exprimare mi s-a limpezit simțirea și orizontul cu fidelitate. Această fidelitate funcționa deja pe mine ca un cod viu care rescria ceva undeva, ca o fabrică de imagini. Am mizat pe geniul ei.
I-am dat lui Gemini o nouă temă – o interogare bizară: extrage cuvinte cheie din al doilea citat pentru a-i debloca inima din nevăzut într-un mod pe care un instrument de artă generativă îl poate înțelege pentru a o putea aduce în planul văzutului.
În mod la fel de bizar, Gemini a înțeles mai bine decât am crezut.
Gemini a răspuns așa: Pentru instrumentul AI, puteți folosi cuvinte cheie și expresii precum:
- Bărbat/Femeie în vârstă, fragil, slab, slab, încrețit, ochi scufundați, pete de vârstă
- Siluetă umbră, decolorare, pierderea forței vitale
- Hotărât, sfidător, scânteie de viață
- Cameră de spital, dormitor alb, steril, aglomerat, mobilier uzat
Apoi am folosit AI Adobe Express – creați media din text – Interogare:
figură întunecată, decolorată, pierderea forței vitale, întins în patul lui într-o cameră aglomerată cu mobilier uzat care sugerează o viață trăită
Imaginile rezultate au fost următoarele (câteva exemple reprezentative din 22 de imagini generate):
Asta e! Umbrele care nu puteau fi văzute erau întocmai așa, fără nici o virgulă. Odată aduse la suprafață din umbre și întuneric, energia materialului încă necreat s-a ușurat substanțial, ca și când de acum putea începe creația scenariului. Ca și când acum creația filmului avea loc pentru a traversa eterul și a trece in plan tangibil.
Faza 3. Crearea scenariului, apelarea la noi genii și integrarea optimizării SEO în faza de dezvoltare
În această fază am analizat cererea de căutare prin cercetarea de cuvinte cheie și identificarea oportunităților de conținut din perspectivă SEO, am scris firul roșu al poveștii, i-am dat lui Gemini să vină cu versiuni cinematografice de umplere a golurilor și alte propuneri pe care le-am rafinat împreună, iar pentru versiunea finală a scenariului am ales un ecou al unui alt geniu creator, Anaïs Nin, în sensul că am vrut să văd cum ar fi scris ea scenariul creat pana la acel moment dacă ar fi trăit în epoca asta, pentru împlinirea scopului pe care îl avea materialul.
Scenariul filmului publicitar: primul draft – „Eroii din Umbră”
Secvența 1: Lumină „stinsă”. Prim-planuri extreme pe fețe deteriorate, ochi scufundați și mâini fragile care țin strâns pături subțiri. Auzim doar respirații afectate și murmur slab – o rugăciune uitată care atârnă în aerul dens. (3 bătrâni, unul în pat, altul în scaun cu rotile, unul în baston/variante).
Un bătrân #3 vede membrii ai familiei ca niște siluete în lumină (fantome). Întind mâinile către el, el zâmbește înapoi cu lacrimi de dor în ochi și întinde mâinile către ei.
Voce feminină peste imagini – din off (mai șoptit):
Singuri în amurgul vieții, tânjesc după îngrijire, o șoaptă de bunătate, o bătaie in ușă. După o conexiune cu o lume care pare să fi trecut mai departe. Părinți și bunici, bătrânii noștri.
Secvența 2: Chei se rotesc în yale. O fărâmă de lumină străpunge întunericul caselor lor, împingând cu ezitare umbrele. Camera se rotește încet, dezvăluind fețe gravate de timp (bătrânii #1 și #2), întorcându- se spre lumină cu un amestec de frică și speranță.
Voce feminină peste imagini – din off:
Dar în întuneric pâlpâie o lumină. O promisiune șoptită.
Mâinile unui asistent prind mâinile întinse către năluci ale bătrânului #3.
Secvența 3: Intră asistenții medicali ai fundației, uniformele lor un far de căldură. Fețele bătrânilor se transformă – frica e înlocuită cu o scânteie de recunoaștere, o licărire de zâmbet.
Voce feminină peste imagini – din off:
Aceștia sunt eroii din umbră, cei care străbat prăpastia izolării, a singurătății, a neputinței.
Ei aduc nu doar îngrijire medicală, ci și umanitate.
Vedem un asistent CAG ridicând încet în pat bătrânul #3.
Secvența 4: Un montaj al îngrijirii blânde oferite de asistenți CAG – curățarea rănilor, schimbarea bandajelor, luarea semnelor vitale, încălzirea mâncării, hrănirea bătrânilor, zâmbete la o vorbă. Vedem străluciri ale vieților trăite – fotografii de familie decolorate, mobilier uzat, icoane, o viață întreagă condensată într-o singură cameră, adunata în jurul paturilor lor.
Voce feminină peste imagini – din off:
Aici, printre rămășițele unor vieți trăite, se desfășoară un nou capitol. Demnitatea este restabilită, poveștile sunt împărtășite, sufletele lor revin la viață în camere până acum tăcute.
Secvența 5: Un prim-plan al mâinii unui batran care atinge cu ezitare mâna asistentului. O privire de recunoștință și o licărire de speranță strălucesc în ochii bătrâni.
Voce feminină peste imagini – din off (mai moale, mai intim):
Unii dintre ei nu mai sunt singuri. Nici nu ar trebui să fie. Dar mulți sunt.
Mesaj & Call to Action – Text pe ecran si Voce din Off:
Vârsta nu trebuie să fie o condamnare la suferință.
Donează 2 Euro lunar Fundației … pentru îngrijirea la domiciliu a bunicilor și părinților singuri.
Trimite SMS la … cu textul DEMNITATE
Carton final #1: [sigla fundației + site web]
Carton final #2: un film creat de… narat de…
Secvența 6: Camera se rotește înapoi la scena inițială a luminii „stinse”. Acum, o rază de lumină străpunge întunericul, luminând chipuri pline de o pace nou găsită.
Producția filmului publicitar și alte alegeri creative
Oricât de mult mi-aș fi dorit să iasă un film ca „în filme”, o provocare a fost faptul că filmările urmau să aibă loc în locuințele unor beneficiari reali, actorii fiind beneficiari reali. Diferențele estetice dintre locații și dintre ei (clase sociale, etc) erau totale, o unitate de imagine fiind imposibil de obținut fără costuri substanțiale de scenografie. Dar și chiar dacă am fi avut buget, faptul că bătrânii erau foarte fragili și spațiile lor „înghețate” în timp, foarte aglomerate și strâmte de nu puteam arunca nici un vârf de ac, făcea și mai dificilă filmarea și misiunea de a obține o unitate vizuală.
Așa că a trebuit să îmi asum aceste realități, să mă împac cu ideea că va urma să creăm mai mult un documentar publicitar cu un vibe cinematografic și să sper că va funcționa, că vom putea extrage și transmite emoția și prin acest format hibrid.
Privind la materialele filmate pentru teste în prima și singură prospectie în teren pe care am putut-o obține, am realizat că totul este foarte static, iar ei foarte nemișcați și nemișcabili, și că la hibridul deja creionat ca format va trebui să mai adaug un element, acela de reality, astfel că va trebui să filmăm în flux cât mai continuu, indiferent că ne convine sau nu din perspectiva imaginii, luminilor și a oricăror alte elemente care țin de particularitățile producției de film și de pasiunea noastră pentru cinematografie.
Un alt element care nu favoriza ideea de film cât am fi visat noi a fost faptul că trebuia să operăm cu cea mai mică echipă posibilă și în cel mai rapid ritm de lucru. Astfel că am fost 5 oameni în total: eu, directorul de imagine, un ajutor la cameră și lumini, scenograful și ajutorul lui, iar de la fundație – directorul executiv și asistenții, programați să vină la ore diferite, în funcție de locația și beneficiarii la care trebuiau să apară. Nu am avut personal pentru costume, machiaj, par, script continuity și multe altele.
În post-producție, ca de obicei, lucrurile au devenit dificile, în cele din urmă montând eu materialul, tot ca de obicei. Naratori au fost muzicianul Adrian Daminescu (poveste) și actrița Tania Popa (mesaje). La muzică am ales două variante de muzică românească (Luca Fănică „Drag îmi e să fiu pe lume” și „Pe lângă plopii fără soț” în interpretarea unui prieten muzician american, Scott Moodie) și am scos două versiuni diferite. Câteva opțiuni muzicale deloc rele am generat pentru teste cu o altă aplicație AI – AIVA-the AI Music Generation Assistant. Colorizarea (pentru versiunea de internet, care era urgentă) am realizat-o cu 10 euro tot cu o aplicație AI –color.io, iar pentru un cadru slow motion am testat aplicația AI – Video Enhance AI v2.3 de la Topaz Labs.
Lansarea filmului publicitar „Eroii din Umbră”, gen docu-drama-reality
Lansarea filmului a avut loc pe 19 Iunie 2024 la Palatul Parlamentului în cadrul evenimentului național „Inovație și Calitate în Îngrijirea pe termen lung: Perspective și Practici” organizat de către Fundația Crucea Alb-Galbenă și Comisia de Sănătate din cadrul Senatului României.
Filmul publicitar „Eroii din Umbră” – rezultatul final: iată ce a ieșit 🙂
Gânduri de final
Eroii din umbră a fost un proiect care m-a emoționat peste măsurile mele cunoscute. Am fost profund impresionată de generozitatea beneficiarilor și de dorința lor de a contribui la realizarea acestui filmuleț, fie și cu prezența, tot ceea ce mai puteau oferi. Unul dintre ei s-a și stins între timp, până să termin filmul de montat, prezența sa în această producție reprezentând ultima sa contribuție la această lume. Ei înșiși atât eroi din umbră, iar de acum și ecouri în mașina vieții. O lecție de umanitate, poate cea mai frumoasă.
Nu am făcut până acum niciodată un spot, un ad-film sau un brand film, deși am mai multe scrise, dar inițiatorii lor nu au avut curaj să le ducem până la capăt. A fost primul, cum și Ecouri din Mașină a fost prima mea prezentare în cadrul unei conferințe, la acel moment fiind cu proiectul în faza de scenariu.
Privind relația filmului cu inteligența artificială am rămas surprinsă să constat capacitățile intuitive ale aplicațiilor AI, naturalețea cu care se poate integra AI în procesul creativ și potențialul umanizării tehnologiei.
Acum că știi că în acest film inteligența artificială a fost un membru al echipei, poți spune că nu este suficient de uman sau de umanizator?
Lasă un răspuns