Ucraina sunt.

Ucraina sunt. Stau la fereastra mea și privesc la Europa. Încă mă cutremură amintirea relației cu Rusia, o fostă nebună, geloasă și posesivă. În sfârșit, după mulți ani, mă atrage și pe mine cineva. Europa îmi dă fiori, mă face să mă simt ca în liceu, mă face să visez și să sper. Îi trimit o bezea. Doamne… Mi-a trimis-o înapoi! Mă ia capul! Rău!

Uh…ce rafală! Cine știe cât mă va costa și pasiuna asta?! Focurile astea mari niciodată nu se termină bine, dacă unul e mai slab de inimă fie și cu un singur grad. Ori mă trezesc în situații în loc de relații, ori în triunghiuri amoroase, ori după ce se vede cu f*****l în căruță, nu mă mai alege sau se întoarce la foști și foste, morți de două sute de ani. Suntem înconjurați de copii nenăscuți care se joacă cu săbii Jedi.

Dar oare chiar am o șansă? Nu știu dacă mă va putea iubi, dar sper că măcar interesul o va face să se poarte un pic mai frumos cu mine decât nemernica aia de Rusia, pe care aș fi putut-o iubi până la urmă, dacă nu era atât de rea și de nebună.

O bombă îmi spulberă gândurile.

Dacă nu vrei să fii a mea, nu vei fi a nimănui!

Rusia, care a rămas obsedată de mine, nu suportă ideea că o părăsesc. O ia razna de câte ori vreau să plec.

Europa zice că mă vrea și că va face orice pentru mine. Greu să mai ai încredere în cineva, dar…

Nu vrei de bunăvoie și nesilită? De ce mă faci să te bat?

V-am avertizat, Rusia e nebună. Îmi tot repetă:

Lasă, că îți arăt eu ție, de-o să mă ții minte toată viața!

Crede că dacă mă rupe pe genunchi, mă va face a lui. Un prost. Un prost obicei și un mare prost. Da, nu știi când e una și când e alta. Are personalitate multiplă. Acum e Rus. Dacă îi spun că nu îl iubesc și nici nu îl voi iubi vreodată, se înfurie.

Îți negi sentimentele! Ura e tot iubire!

Însă eu nu îl urăsc, pur și simplu nu îl vreau. Asta îl înfurie și mai tare. Și zice apoi:

Mă iubești de mori, te sufoci de dorul meu, știu eu, de-aia îți place să mă enervezi așa de rău!

Mă sufoc, da, dar doar pentru că mă strânge de gât. Mereu vrea să mă omoare, dar nu poate merge până la capăt. Apoi pune melodia aia de care e obsedat, Attention Whore de la Suicide Comando, și începe să mă violeze, urlând versurile ca dementul:

We’re all bitches
We’re all whores
We crave attention
Like some wannabe stars

L’Europe, mon rêve

Europa mă ajută să suport mai ușor violurile și bătăile de moarte ale boului de Rus. Mi-a trimis cadou un scut cu floricele și a zis că se roagă pentru mine, iar când se termină nebunia asta, poate ieșim și noi la o cafea. Sub cadoul ei, acum pot încasa mult mai multe bătăi de diverse intensități.

Inițial, am crezut că acționează din iubire, pentru mine sau pentru zestrea mea, dar acum văd că din frică, îi e mai frică de Rus decât îmi e mie. Ce să fac cu ea, așa moale? O iubesc, dar e un fulguleț de nea.

Nici nu-mi vine să îi zic ceva, nu că aș fi în poziția de-a o face, apoi nici nu vreau să-mi pierd sex appeal-ul, că sigur aș sări din ton, la cât de praf sunt cu nervii de la toată situația asta. Mă crede fata de la țară. Cum o crede și pe România, prietena mea, apropiată și îndepărtată, în același timp. Văd în ochii ei. Se vede că cineva i-a rănit inima, a avut și ea războaiele ei. Cu mine e doar ca să traverseze momentul, să se simtă și ea mai bine. Sunt conștientă, dar nu îi pot spune, ei îi plac fanteziile și s-ar simți insultată. Nu îi place să știe că o vezi, o apucă anxietățile și atacurile de panică. E tare sensibilă și fragilă.

Are și o parte crudă. Nu suportă să ai și tu visele tale, doar viselor ei trebuie să te dedici și să nu vii cu pretenții, așteptări, tristeți și reproșuri. Ei îi place să fie liberă și libertatea înseamnă doar ce zice ea că înseamnă. Are definițiile ei. Pe cât e de fixistă și încăpățânată, pe atât e de schimbătoare și capricioasă. E ca o actriță. Loialitățile ei sunt împrăștiate peste tot. Mă susține uneori, dar nu mă pot baza pe ea. Ea e cu stabilitatea. Ironic, nu?

E greu de iubit. Dar are o inimă bună. Nici nu știu cum m-am îndrăgostit de ea. Poate pentru că n-aveam de cine altcineva mai bun să mă îndrăgostesc? Sau sunt doar o distrusă care nu știe cât de distrusă e?

Rusia, mi maldición

Altă bombă. Două chiar.

Ia uite, ăla cred că e piciorul meu. Să-l las pe câmp sau să-l iau cu mine și dacă-l iau, unde să-l duc? Să-l înmormântez undeva, să mă rog pentru el și să-l rog să mă aștepte pe lumea cealaltă, să nu umblu schioapă pe acolo. Mereu m-am întrebat, pe timp de pace, când oamenii își amputează mâini și picioare, unde ajung aceste părți din ei? Se aruncă pur și simplu la gunoiul medical? Siria îmi povestise că atunci când oamenii ajungeau amputați la medicii de campanie, aceștia, pentru că nu aveau condiții, ca să îi ajute, le puneau mâinile și picioarele de la păpușile manechine din magazinele de haine. Foarte creativi. Dar unde găsesc eu aici un picior de manechin?

Tâmpit rău e Rus, parcă simte când îmi iau gândul de la el și atunci scobește cu bățul prin gard. Cine vorbea de cerșit atenție… Proiecta pe mine. E maestru al proiecțiilor. Îți citește visurile în semințe și ia ce forma vrei să vezi și îți spune ce vrei să auzi, după care, când ți-a prins fiecare terminație nervoasă în cârlige, trage de toate deodată și te descompune total. Ca și când te-ar întreba: Crezi că știi cine ești și ce vrei? Ia să vedem!

La un moment dat chiar începusem să mă îndoiesc de mine și să cred că are dreptate. A încercat toate tehnicile, ba să mă facă să mă simt vinovată, ba obligată, ba îndatorată, ba înfricoșată, ba insuficientă, la tot ce ziceam sau făceam îi dădea mereu ceva cu minus. Iar când încerca să-și ascundă pizma, gelozia și răutatea, dar nu reușea, îi puteai auzi dinții scrâșnind de ciudă și comploturile dând în clocot. M-a făcut rău cu capul.

‘Ucraina, mon amour’

Fulguța mea de nea mă chemase într-o evadare de câteva zile la un moment dat, a zis că trebuie să mai iau pauză de la război, să mă mai relaxez și eu, ca să nu treacă viața pe lângă mine. Ca să nu mă plâng prea tare și să nu mai fiu sexy, i-am zis că abia aștept, dar poate data viitoare. Și ca să nu se simtă respinsă, am făcut amor toată noaptea. De atunci, mă alintă ‘Ucraina, Mon Amour’.

Mă potrivesc teribil cu ea. În schimb, ea nu se potrivește la fel cu mine. Nici n-a observat că aveam vânătăi, răni, un picior lipsă și că eram ruptă de extenuare. Frustrată fiind că m-a prins din urma un somn greu și că am lăsat-o singură un moment, mi-a zis că am abandonat-o și că sunt o tristă, dar mai ales ca habar n-am ce e iubirea.

Numai triștii dorm atât. Ne pierzi timpul.

Banii a vrut să zică. Nu mă iubește. Crede că sunt mama ei. Uneori tatăl ei. Pentru ea dovada supremă de iubire ar fi să mă sinucid ca să îi fie ei bine și să nu-și asume consecințele pentru nici o alegere sau nealegere. Cred că mă va iubi la un moment dat. Dar aia va fi într-o altă viață. Până mă va înșela și trăda, o voi iubi cât pot eu de mult. Măcar vom rămâne cu o amintire frumoasă. Eu nu mai am ce pierde. Sunt bogată, ratată prin destin și înconjurată de pirania. Așa că pot iubi și știind dinainte că voi fi înșelată și trădată. Frica mea cea mai mare e să nu mor fară o amintire memorabilă.

Fulga se amăgește. Crede că dacă îmi trimite cadouri, nu e deja în război cu Rus. Și cu mine și fără, e de nu știu când în război cu Rus. Doar nu poate accepta realitatea, suferă de negare. Nu e o tipă tranșantă. Zice că asta se numește diplomație. Ea vrea să nu sufere nimeni și să împace toate verzele. Rus e în război cu toată lumea. E obsedat să nu fie atacat si atunci atacă el pe toata lumea, preventiv. O scuză tristă, toate fetele știm. Ea se scuză că nu îi e frică de el, ci de un război mai mare. Ce război mai mare? Războiul nu s-a terminat niciodată. Uită-te la biata Siria ce a pățit și multe alte fete. Toate fetele de aici au probleme. Unele chiar mari. Mai ales cu cu duși ca Rus care le-au tot sărăcit și speriat cu bombele și amenințările lor. Niște pești nebuni.

Romania, amica mia

Uitați-vă la România: nici nu mai știe cine e soțul de câți clienți are, ba de la unul, ba de la altul. Indiferent că e pace sau război, ea doar vrea să se mărite cu unul bogat, nu contează cine, niște bani să aibă, nu conteaza cum îi face, ca să poată și ea scăpa de sărăcie, griji și violatori, iar apoi să fie fericită. Când îi iese, devine brusc nefericită, pentru că ea de fapt căuta iubirea și fericirea. Zici că e Cabiria a lui Fellini. Mă înduioșează.

E fată bună, nu zic, dar… Plânge când e de râs și râde când e de plâns. Tace când e de zis și vorbește când e de tăcut. Când Rus mă atacă, ea e ultima care zice ceva, iar atunci fară sare și piper, ca și când ar fi un observator și n-ar fi trecut și ea prin iadurile ei cu Rus. Nu spune clar dacă ține cu mine sau nu, ci doar vorbește despre importanța securității, stabilității și a independenței.

Până și pârlita de Moldova are mai mult curaj ca ea, ea mi-a zis clar că ține cu mine. Sau oportunista de Ungaria, care chiar dacă nu ține personal nu mine, a zis clar că nu ține cu Rus.

Ca și fulgulețul meu de nea, se crede prudentă, dar e confuză: nu știe dacă e comunistă, fascistă sau ce e. Oi fi eu distrusă, dar ea chiar are nevoie de terapie.

Nu e frumos să bârfești, mai ales că ea chiar m-a ajutat foarte mult, dar țin la ea și aș fi vrut să fie mai … Cum? Cum să fie săraca? Nu mai știu nici eu. Amândouă suntem carne de tun. Două proaste sentimentale. Amândouă avem nevoie de terapie. Nu trebuia să îmi vărs nervii pe ea, supraviețuiește și ea cum poate, ca și mine, și ca toate fetele de pe aici.

America, my delusion

Ah, iată-l pe Mesia, Americ! Însă, surpriză, mă violează și insultă chiar în fața lui Europa! Și nici măcar n-are c***e să o facă singur, mă atacă în haită. Tot pe mine, care sunt vai de p**a mea. E mai rău decât Rus și disperat să-și rezolve datoriile la toți creditorii pe care nu-i suportă. Îmi cere jumătate din ce am „de bunăvoie și nesilită”, parcă îl aud pe descreieratul de Rus, în numele păcii, auzi, promițându-mi că se va înțelege el cu Rus pe partea ailaltă.

Mi-a zis să las capul mai jos, că eu sunt cea care l-am dat atât de rău pe Rus peste cap, că dacă nu eram lacomă să vreau mai multă libertate, acum nu mai eram luată la omor. Dacă nevoia mea de aer înseamnă lăcomie și asta m-a adus aici, atunci Americ are dreptate. Dar îl vedeți voi pe Americ că suporta chingile Chinei, fata morgana din Asia, și că îi convine să nu facă ce vrea el? Americ e un ipocrit. Dacă era în locul meu, nu știu dacă mai lătra așa la mine împreună cu trupa lui de chihuahua.

Înțeleg că salvarea are un preț, dar ce pace e aia când toate puterile și beneficiile sunt la el și îmi decide el soarta, în haită cu Rus, fără să mă întrebe și pe mine? Nici nu am semnat contractul și deja se poartă urât. Ba chiar e convins că oricum se va purta cu mine, îi voi semna hârtiile. Atât de distrusă mă crede.

Auzi ce-a mai zis, că mă joc cu războiul mare. Păi eu mă joc? Toți vor să mă sinucid. Apoi sute de războaie de toate feluri din lumea de azi, nu înseamnă război mare? Doar că nu și-l asumă și nu-l recunoaște nici unul dintre peștii ăștia mari. Folosesc fete ca noi și lumea crede că noi suntem capul răutăților. Dar poate ar fi timpul să le dăm pe toate pe față și s-o rupem cu agonia.

Auzi alta, zisă azi în fața lumii, că eu n-am dreptul să vorbesc și nici să am opinii sau obiecțiuni. Și să-i zic mulțumesc. Păi i-am zis de o mie de ori, de câte ori vrea să-i zic și în câte limbi? Disperarea și lăcomia lui Americ sunt mai mari decât am crezut, în schimbul banilor, nu îmi vrea doar singura zestre pe care o am, îmi vrea și sufletul, și viața, și viața de apoi.

Rus măcar e rău, știu cum stau. Americ nu pare a fi rău, dar e vanitos și e înconjurat de proști și frustrați sexual, vorba lui Michael Savage (un soi de Dan Alexe, amicul lui România), care a zis că toți conservatorii lor sunt frustrați sexual, el fiind unul dintre ei. Iar slăbiciunile astea îl fac pe Americ mai rău ca Rus, pentru că se autoseduce constant pe sine. Nu știu de ce nu-l ia ca pe sfătuitor pe Savage, măcar ăla are minte și cultură generală, nu rămâi la fel de prost după ce îl asculți un pic, în plus are și umor și nu te plictisește cu oboseli.

Doar Melania ne poate înțelege pe noi, fetele de aici. În plus, cred că nu poate să-l suporte pe MukX și hormonii lui, fani Georgescu, amantul ăla dac al lui România, posesorul adevărului, care zice că e calea și viața ei. E obsedat rău de ea. Atât de obsedat, încât e dispus să o ia și cu japca, fiind convins că o va face să-l iubească cu timpul. Nu știu pe unde l-a găsit, dar doar România își poate pierde mințile când vede cu c*i pe un cal alb. Nu contează, cal alb să fie, să poarte ie de sărbători și să îl vadă că merge duminica la liturghie, nu conteaza ce tâmpenii face după. Iar îmi pare rău că-mi vărs pelinul pe ea, și ea are inima bună, și ea e greu de iubit. Dar mai ales eu.

Până la MukX nu-mi dădusem seama că eficiența poate fi atât de iritantă. Deși, dacă nu el, care n-are egal pe lume la capitolul eficiență, atunci cine? E și ăsta un punct de vedere, l-a zis o fată pe net. Dar îi lipsește tot restul. Și eu eram o fată obsedată de eficiență, dar acum nu mai vreau să fiu atât de eficientă. E plictisitor. Nici ca Europa mea înceată ca melcul și bâlbâită, nici nebuni ca Rus, nici lacomi disperați ca Americ, dar nici fazani mecanici ca MukX. N-ai de unde alege.

Un prost de reporter m-a întrebat că de ce mi-am permis să vin la întâlnirea cu Americ necostumată. Vezi Doamne, n-aș avea respect pentru sfântul oval. Dar că MukX vine la muncă cu tricouri mai mici cu trei mărimi, cu șepcuță în cap și își pune copilul în cap ca să pară mai uman, nu-l deranjează? Au vrut să mă umilească. Știam că nu mă suportă și că intru într-un cuib de viespi înfometate. La câte umilințe și dureri am suportat eu, asta a fost o eugenie. Asta e. Mâine e o altă zi.

Europa mea? Se ventilează pe undeva. Are anxietate. Dar de când cu Americ, o încearcă sentimente contradictorii. V-am spus, nu mă pot abține să n-o iubesc. Un paradox. Chiar o ironie. Ea ar vrea să procedeze cumva, doar nu știe cum. După ce m-a violat Americ, mi-a trimis mesaje de susținere însoțite de inimioare și încurajări. M-a împerecheat universul cu un copil. Teribil sentiment. Acum îmi iau omorul și de la Rus, și de la Americ. Europa e șocată, tulburată și se simte prost, trebuie să-mi găsesc puterea să o consolez. Îmi dau seama din afară cât de proastă par și eu. E greu de explicat iubirea.

Poate Britania, fosta lui Europa, imperialistă și ea pe vremuri, să scuture un pic frâiele, cine știe, dar și ea e cam confuză de când i-a zis lui Europa că n-o mai iubește și a divorțat. Un pericol mare sunt celelalte fete, esticele, acum ne știu toate slăbiciunile la toți. E un haos.

Pacea păcilor. Ce să fac?

Europa e frumoasă, dar iubirea nu e pentru inimi slabe. Ador, însă, firea ei visătoare. Cineva trebuie să mai și viseze pe pământul ăsta. Sper să-și supraviețuiască. Rămâne marea mea dragoste.

Dacă prețul păcii păcilor e distrugerea mea, jefuirea mea, despărțirea mea definitivă de Europa, întoarcerea la fel de definitivă la Rus, umilințele sub Americ sau singurătatea… Asta e tot ce poate o fată să spere? Unde e pacea în oricare dintre acestea? La fericire, abundență sau libertate nici nu îndrăznesc să visez.

Voi, celelalte fete, dacă ați fi în locul meu, ce ați face?

Până vă gândiți, las aici o dedicație, eu mă duc să văd cum mai e vremea în Pan D’Ora.

El se uită-n ochii ei căprui
Și-i spuse: „Roagă-te pentru mine”
Ea-l strânse-n brațe, cu iubire,
Șopti: „Domnul ne va ține liberi, știi bine”
Audiră goarna călăreților venind
El spuse: „E ultima mea luptă, simt
De mă duc înapoi în Texas
Sunt sigur că nu mă întorc viu, știu”

Erau șapte Îngeri Spanioli
La Altarul Soarelui, acolo-n zori
Se rugau pentru cei ce se iubeau
În Valea Puștii, unde se luptau
Când lupta se opri, fumul se risipi
Tunetul din tron se auzi, nu-l poți opri
Și șapte Îngeri Spanioli
Un alt înger au luat, dincolo de nori

Ea-ntinse mâna și arma luă
Ce-ncă fumega, în mâna lui, așa
Spuse: „Tată, te rog, iartă-mă
Fără el, nu pot trăi, nu pot, nu aș vrea”
Și știa că arma era goală, nu mințea
Și știa că nu putea câștiga, nu se-ndoia
Dar utlima-i rugă primi răspuns
Când puștile din nou au tras

Erau șapte Îngeri Spanioli
La Altarul Soarelui, acolo-n zori
Se rugau pentru cei ce se iubeau
În Valea Puștii, unde se luptau
Când lupta se opri, fumul se risipi
Tunetul din tron se auzi, nu-l poți opri
Și șapte Îngeri Spanioli
Un alt înger au luat, dincolo de nori

Ajutați-mă acum, toți frații mei!
Erau șapte Îngeri Spanioli
La Altarul Soarelui, cred și eu, așa-i!
Se rugau pentru cei ce se iubeau,
În Valea Puștii, bine, bine, bine, așa-i!
Când lupta se opri, fumul se risipi
Tunetul din tron se auzi, da, așa-i!
Și șapte Îngeri Spanioli
Un alt înger au luat, dincolo de nori.