Techonology Propaganda and the Utopia Ideologies

In the article The Tyranny of Happiness and Abundance: Politics of Utopia in Communism, Capitalism and Internet, I explored how the pursuit of utopian ideals, from Communism and Capitalism to the Internet’s algorithmic doctrine, creates disillusionment and a disconnect from reality, but maybe more curious, how the ‘inauguration’ of the internet created a synonymy between extreme left and extreme right slogans. A short essay that points towards art’s role in resisting digital conformity and reclaiming individual expression.

Now, let’s explore what we did not understand for a long time, as the third coming of Good, Happiness and Abundance wearing the crown of Internet this time, took us all by surprise, from one end of the world to the other, as most of us lacked and still lack technical expertise. What is it? How does it work? What is it for? Where did it come from? And why, 30 plus years later, a crushing majority of us, and of our films and artworks, are invisible online?

4 Digital Misunderstandings that Impact Films and Art Visibility

This unpreparedness manifested in four crucial misunderstandings that continue to shape our engagement with the web, particularly in the realm of art and film communication, in the artistic communities:

Web as Communication Channel vs. Web as Infrastructure

First, we mistakenly perceived the web as merely a communication channel, a glorified loudspeaker for broadcasting information. We failed to grasp its fundamental nature as an infrastructure, a complex network of interconnected systems that demands a strategic and architectural approach. This is like mistaking the plumbing in a building for the faucet – understanding the pipes is the key to the water flow.

Code vs. Metadata

Second, we fixated on code as the core language of visibility, believing that technical prowess alone could guarantee success. We overlooked the discrete language of metadata – the descriptive information that imbues content with meaning, context, and discoverability. It is through metadata that search engines, recommendation algorithms, and, ultimately, human audiences, come to understand and connect with art on the web. We need to see the wood for the trees.

Art vs. Metadata as Universal Languages

Finally, we clung to the romantic notion of art as a universal language, assuming that its inherent beauty and power would transcend cultural and linguistic barriers. While art undoubtedly possesses a unique ability to connect with human emotions, in the digital realm governed by semantics, metadata has become the true lingua franca, enabling machines and humans alike to navigate, categorize, and understand the vast and diverse landscape of artistic expression.

Raw Information vs. Structured Narrative or Integrated Information

            Fourth, we mistakenly believe that artworks retain their status as final cultural products and definitive statements on the web. We fail to recognize that, divorced from their original context, they are merely raw information, a disconnect that blinds us to the urgent need for digital adaptation. They are like unedited film sequences, lacking the ‘informational montage’ that shapes them into a cohesive narrative and connects them to the wider story beyond their immediate frame.

Consequences of Missed Communication.

Consequently, artworks often leave the artist’s hands devoid of the contextual information needed to fuel the algorithms – and now, artificial intelligence – that govern online visibility and discovery.

While traditionally, curators, distributors and other information science professionals have partially addressed this challenge through cataloging, online adverstising and digital marketing strategies, this liniar process delays communication, and leaves the interpretation to be fully architected by traditional third party actors and platforms, each employing their own strategies, vocabularies, and even dialects, aspects that have their own set of implications. On artists’ websites, lacking both the technical know-how and the necessary informational structure, artworks remain opaque when ‘dating’ web algorithms.

This translates into a missed opportunity.

Value is created, not discovered.

Within the digital infrastructure, where value is created, not merely discovered, and equates to the quality and structure of the surrounding information that wraps the content according to the purpose of the information at a given moment – the metadata – this opacity translates into intelectual and creative extinction.

While information actors from the art world address the information challenge, each at their level, the artist remains the ultimate source. In the semantic web paradigm, artists must be empowered to generate this information as an integral part of the art itself, as that is where its genesis naturally occurs.

Paths Forward

These misunderstandings have created a digital art world where visibility is too often determined by algorithmic chance and interpretation, where meaning is easily lost in translation, and where artists are too often relegated to the role of passive observers, missing opportunities and even entire livelihoods.

With each invisible artwork, the world becomes demonstrably poorer – deafened and blinded to unique expressions of the human experience.

My research, starting from the work of researchers from information sciences domains, seeks to define semantic content frameworks that can counteract digital impoverishment. While I bring an artist’s perspective, love for culture, and filmmaking expertise, I recognize the need for deeper technical understanding.

Democratizing and decolonizing visibility and discovery requires more robust cross-disciplinary collaboration and targeted educational programs.

Art is vital, and fluency in the language of visibility is essential for the continuity of our artistic and business practices.

---

4 confuzii digitale care ne afectează înțelegerea vizibilității online

Propaganda tehnologică și ideologiile utopice

În articolul Tirania fericirii și a abundenței: Politica utopiei în comunism, capitalism și internet, am explorat modul în care idealurile utopice, de la comunism și capitalism până la doctrina algoritmică a internetului, creează dezamăgire și o deconectare de la realitate. Dar poate mai curios de atât, modul în care propagarea internetului a creat o sinonimie între sloganurile care ghidează extrema stânga și extrema dreaptă. Un scurt eseu care indică rolul artei în rezistența la conformitate digitală și revendicarea expresiei individuale.

Acum, haideți să explorăm ceea ce nu am înțeles un lung timp, deoarece a treia venire a „Binelui, Fericirii și Abundenței”, purtând de data aceasta coroana Internetului, ne-a luat pe toți prin surprindere, de la un capăt la altul al lumii, deoarece majoritatea dintre noi aveam și încă ne lipsește expertiza tehnică. Ce este? Cum funcționează? Pentru ce este? De unde a venit? Și de ce, 30 de ani mai târziu, o majoritate zdrobitoare dintre noi, precum și filmele și operele noastre de artă, sunt invizibile online sau greu de descoperit?

4 neînțelegeri digitale care influențează vizibilitatea filmelor și artei

Această nepregătire s-a manifestat în patru neînțelegeri fundamentale care continuă să modeleze relatia noastră cu web-ul, în ​​special în domeniul artei și al comunicării filmelor, în comunitățile artistice în general:

Web ca un alt canal de comunicare vs. Web ca infrastructură

În primul rând, am perceput în mod greșit web-ul ca un alt canal de comunicare, un difuzor glorificat pentru difuzarea informațiilor. Nu am reușit să înțelegem natura sa fundamentală ca infrastructură, o rețea complexă de sisteme interconectate care necesită o abordare strategică și arhitecturală a informațiilor. Este ca și cum ai confunda instalațiile sanitare dintr-o clădire cu robinetul – înțelegerea conductelor este cheia fluxului de apă.

Cod vs. Metadate

În al doilea rând, ne-am fixat pe cod și optimizare (SEO) după crearea conținutului ca limbaje principale ale vizibilității, crezând că numai priceperea tehnică ar putea garanta succesul. Am trecut cu vederea limbajul discret al metadatelor – informațiile descriptive, micro-poveștile, care conferă conținutului sens, context și posibilitate de descoperire. Prin metadate, motoarele de căutare, algoritmii de recomandare și, în cele din urmă, publicul uman, ajung să înțeleagă și să se conecteze cu arta și conținutul media de pe web. Trebuie să începem să vedem copacii din pădure.

Artă vs. Metadate ca limbaje universale

În cele din urmă, ne-am agățat de noțiunea romantică a artei ca limbaj universal, presupunând că frumusețea și puterea ei inerente ar transcende barierele culturale și lingvistice. În timp ce arta posedă, fără îndoială, o capacitate unică de a se conecta cu emoțiile umane, în domeniul digital guvernat de semantică, metadatele au devenit adevărata lingua franca, permițând mașinilor și oamenilor deopotrivă să navigheze, să clasifice și să înțeleagă peisajul vast și divers al expresiei artistice.

Informație brută vs. Narațiune structurată sau Informații integrate

În al patrulea rând, credem în mod eronat că operele de artă își păstrează statutul de produse culturale finale și declarații definitive pe web. Nu reușim să recunoaștem că, divorțate de contextul lor original, ele sunt doar informații brute, o deconectare care ne orbește la nevoia urgentă de adaptare digitală. Sunt ca niște secvențe de film needitate, lipsite de ‘montajul informațional’ care le modelează într-o narațiune coerentă și le conectează la povestea mai largă dincolo de cadrul lor imediat.

Consecințele comunicării ratate

În consecință, operele de artă pleacă adesea din mâinile creatorilor lipsite de informațiile contextuale necesare pentru a alimenta algoritmii – acum și inteligența artificială – care guvernează vizibilitatea și descoperirea online.

În timp ce în mod tradițional, curatorii, distribuitorii și alți profesioniști în știința informației au abordat parțial această provocare prin catalogare și strategii de marketing digital, acest proces liniar întârzie comunicarea și lasă interpretarea să fie pe deplin proiectată de actori și platforme tradiționale terțe, fiecare folosind propriile strategii, vocabulare și chiar dialecte, aspecte care au setul lor de implicații. Pe site-urile web ale artiștilor, lipsite atât de know-how tehnic, cât și de structura informațională necesară, operele de artă rămân opace la întâlnirea cu algoritmii.

Acest lucru se traduce printr-o oportunitate ratată.

Valoarea este creată, nu descoperită.

În cadrul infrastructurii digitale, unde valoarea este creată, nu doar descoperită prin enigme algoritmice, și echivalează cu calitatea și structura informațiilor în care este împachetat conținutul în funcție de scopul informației la un moment dat – metadatele – această opacitate se traduce în extincție intelectuală și creativă.

În timp ce actorii informaționali din lumea artei abordează provocarea informației, fiecare la nivelul său, artistul rămâne sursa originală a informației despre arta sa, mesajele și intențiile sale creative, iar ‘biblia informațiilor’ de la el trebuie să plece. În paradigma web-ului semantic, artiștii trebuie să fie împuterniciți să genereze această informație ca parte integrantă a artei, deoarece acolo are loc în mod natural geneza acesteia.

Noi orizonturi

Aceste neînțelegeri au creat o lume a artei digitale în care vizibilitatea este prea adesea determinată de șansă și interpretare algoritmică, în care sensul se pierde cu ușurință în traducere și în care artiștii sunt prea des legați în rolul de observatori pasivi.

Cercetarea mea, plecând de la munca cercetătorilor din știința informației, urmărește să definească cadre de conținut semantic, cât mai naturalizate și ușor de adoptat de artiști și creatori, care pot contracara ‘sărăcirea’ digitală. În timp ce aduc perspectiva unui artist, iubire pentru cultură și expertiză în industria filmului, recunosc nevoia unei înțelegeri tehnice mai profunde.

Democratizarea și decolonizarea vizibilității și descoperirii necesită o colaborare interdisciplinară mai solidă și programe educaționale mai țintite.

Arta este vitală, iar fluența în limbajul vizibilității este esențială pentru continuitatea practicilor noastre artistice și de afaceri.