Sectele criminale online și ‘masculinitatea tradițională’.

În timp ce ‘doamnei profesoare’, Noua Americă guvernată de cuplul Trump-Musk, îi trebuie frații Tate, reținuți în România la judecată pentru trafic de persoane, trafic de minori și alte infracțiuni din sfera crimei organizate, în același timp și influenceri cu mulți fani înflăcărați de curentul ‘masculinității tradiționale’, în buletinul informativ de ieri, Europol trage un semnal de alarmă: sectele criminale online, rețele de prădători care vânează copii și adolescenți (8-17 ani), cresc cu viteză de câțiva ani (The rise of online cult communities dedicated to extremely violent child abuse). Tinerii, în special cei vulnerabili emoțional, sunt expuși la abuz și extremism, cu scopul de a promova și normaliza violența, de a le modifica percepția asupra violenței.

În contextul prezentului, activitățile acestor rețele nu mai par atât de paralele cu tonul noilor politici și discursuri.

Pentru părinți și profesori/învățători, Europol oferă informații despre modul în care operează aceste rețele, cum pot fi identificate semnele timpurii de afiliere și cum pot acționa în cazul în care observă schimbări comportamentale la copii (precum: retragere și izolare; secrete legate de activitatea online; suferință emoțională – schimbări bruște de comportament, depresie, anxietate; interes pentru conținut dăunător și materiale grafice violente; răni pe corp și mascarea acestora; modificări ale limbajului; utilizarea excesivă a unor aplicații; interacțiuni cu persoane necunoscute care incită la secrete; comunicări criptate).

Pentru o generație mai liberă și mai inteligentă emoțional: curajul de a gândi dincolo de dogme și curente.

Întrebarea pentru adepții ideii de ‘tradițional’ este: la care epocă a umanității trebuie să ne întoarcem pentru a fi ‘suficient’ de tradiționali? Este corect să creăm o sinonimie artificială între ‘om tradițional’ și ‘om bun’, cum a creat Ceaușescu cu omul lui de aur între ‘cetățean bun’ și ‘om bun’? Și, mai ales, ce înseamnă de fapt acest concept și cât de inventat este?

Oare ceea ce numim ‘tradiție’ este într-adevăr un set de valori și practici transmise nealterate de-a lungul secolelor? Sau, așa cum arată cartea „The Invention of Tradition” (1983, Cambridge University Press), editată de Eric Hobsbawm și Terence Ranger, două nume marcante ale istoriografiei britanice, multe ‘tradiții’ sunt, de fapt, ‘tradiții inventate’, un fenomen vizibil în dezvoltarea modernă a ideii de națiune și naționalism. Disponibilă gratuit online, cartea aduce o perspectivă mai critică asupra subiectului, deschizandu-și discursul cu necesitatea de a distinge clar ‘tradiția’ de ‘obiceiuri’ care domină așa-numitele societăți „tradiționale”.

E un timp bun să ne chestionăm cuvintele pe care le folosim, multe preluate automat din familie, școli și media, instituții șlefuite de obiceiuri, ideologii, dogme și agende politice, și să le investigăm mai în profunzime, întrucât riscăm să validăm discursuri și să facem alegeri care nu doar nouă, ca adulți, ne influențează calitatea vieții, dar pot pune în pericol și vulnerabiliza și copiii, noile generații.

Trăim într-o eră în care este esențial să ne dezvoltăm capacitatea de a analiza critic orice concept, indiferent de cât de ‘sacru’ sau înrădăcinat ar fi. Dacă tinerii nu văd la părinți, adulți și formatori acest obicei de ‘dezautomatizare’ a gândirii și dacă nu sunt învățați să ne provoace, este puțin probabil că ei vor dezvolta această abilitate, în plus îi forțăm să fie și să trăiască în acord cu ideile noastre sau ale părinților și bunicilor noștri despre viață. Și le-am face un rău, întrucât lumea de azi e o lume complet diferita până și de cea de ieri, în care am crescut noi.

De ce folosim cuvintele pe care le folosim?

Dezvoltându-ne reflexul de a căuta constant răspunsuri la această întrebare, ne dăm o șansă la a afla cine suntem dincolo de identitatea pe care ne-au impus-o părinții și mediul înconjurător, putem vedea mai limpede ce ne reprezintă și cum e mai bine să facem lucrurile pentru noi.

Este responsabilitatea noastră, a adulților, să le oferim tinerilor instrumentele necesare pentru a gândi critic, a pune întrebări și a-și forma propria opinie. De a-i echipa nu doar pentru a realiza ce își doresc, dar și pentru pericolele acestei lumi.

Au venit timpurile când nu ne mai permitem luxul de a ne teme de libertatea de a fi sau mai bine spus, de curajul de a face alegeri reprezentative pentru cine suntem și de a gestiona consecințele lor.

#LumeaNuEDisneyland

***

DÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toți adepții ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme]. Vezi ‘dogma’ și pe Merriam Webster și în alte dicționare definiții, sinonime și cuvinte similare.