luni, decembrie 23 2024
Vezi vremea în Pan D'ora

Vremea în Pan D’ora

cerul curcubeu din pandora
Pan D’ora. Pan: Tot. D’ora: Darul lui Dumnezeu.

Iubirea e liberă. Tu ești?

Dacă nu-ți poți găsi libertatea în iubire, atunci nu iubire cauți sau nu ești pregătit pentru iubire.
Iubirea e liberă. De ce ți-ar cere și te-ar vrea altfel decât liber?
A iubi cu adevărat înseamnă a accepta și a prețui misterul celuilalt.
Iubirea nu poate fi controlată, cum nici Adevărul nu poate fi controlat, cum nici Dumnezeu nu poate fi controlat. Nu încerca, nu o provoca. Doar fii cine ești. Și te va găsi. Doar rămâi cine ești. Și îți va rămâne.
Iubirea este liberă. Tu ești?

Caut să aflu dacă-mi permit iubirea.

Spovedanie

– Care e minciuna din inima ta, fata mea?
– Adevărul, părinte. Altă minciună nu mai e.

Caut poarta spre o altă inimă.

Zilele de vineri

În vârtejul zilelor lucrătoare, cele pe care timpul scria Vineri erau ca niște spații goale obraznice, oaze de eliberare din cătușele rutinei. A fost o perioadă în care cei care își asumau riscuri, dependenții de adrenalină care prosperau din fiorul necunoscutului și cei care ar fi făcut orice ca nici un risc să nu se întâmple, pragmatiștii precauți dependenți de stabilitate și predictibilitate, se puteau ciocni în cele mai neașteptate moduri. În aceste momente trecătoare ale serilor de vineri inimile se puteau împleti, formând legături neașteptate între oameni care, în orice altă împrejurare, ar fi rămas în lumi complet separate.

Caut propria mea zi de Vineri.

Nu te ruga pentru mine

nu te ruga pentru mine
bine în definiția ta
nu e la fel de bine
și pentru mine.

nici în pomelnice numele nu-mi scrie
de nu mă vei fi ales
pe lista ta printre străini, la Dumnezeu
eu nu am nici un interes.

vezi doar de tine și inima ta
dincolo poate va fi mai bine
aici, durerea ta este a ta
durerea mea îmi aparține. 

Caut o credință care să nu aibă nevoie de intermediari.

Întrebări în deșert

– Ce este un om care nu spune minciuni, dar nici adevăruri până la capăt?
– Văd o ființă cu multe mâini, multe picioare și multe capete.
– Un politician.
– O hidră.
– Cineva cu personalitate multiplă sau alte tulburări de identitate.
– Zeități hinduse. Vishnu, Kali, Shiva, Durga. Creștine. Heruvimi. Zei, demizei și dumnezei.
– Un nebun.
– Un artist.
– Un cameleon.
– Cineva care și-a pierdut memoria.
– Un supraviețuitor.
– Un manipulator.
– Fata Morgana.
– Un creator.
– Un sinonim cu artistul.
– Doar până într-un punct.
– Un consumator.
– Un devorator.
– Un înțelept.
– Cineva care nu consideră că unele lucruri te privesc.
– Cum decizi ce mă privește și ce nu în lipsa prezenței mele?
– Șah.
– La fel de bine puteai zice Fazan.
– N-am mai jucat Fazan de 1000 de ani.
– Nimeni nu mai joacă Fazan.
– Un reprezentant al lumii.
– O reclamă a lumii.
– Un chinuit.
– Un părinte.
– Un copil.

Caut adevărul în tăcerea dintre cuvinte.

Mă ascund în știri

mă ascund în știri
din locuri îndepărtate
scap repede de mine
sfârșesc în locuri izolate
lumea e mereu roșie
a mea e în alb și negru
am rămas în mijloc
între ieri și azi
mâine dispare
unde e calea?
știrea asta nu apare

Caut o culoare nouă.

Misterul Visului din Tren

Șinele șerpuiesc printre valuri, un ocean de vis în care două trenuri se întâlnesc. Ea, cu ochii albaștri ca cerul dimineții, privește pe fereastră luna roșie ca sângele. El, cu privirea pierdută în infinitul nopții, vede luna albastră ca uitarea. Amândoi visează același vis, un labirint de simboluri și oglinzi, unde timpul se scurgea în ritmuri diferite.

Un ceas bate ora 6 fix, o alarmă asurzitoare îi trezește din somn. Sunt în același compartiment, față în față, dar se află în trenuri diferite, pe șine paralele. Un conductor misterios, cu un televizor în brațe, le spune fără să zică „timpul nu trece, voi treceți”.

Un copil cu ochi strălucitori apare din neant, șoptind enigmatic: „Ce nu e, nu există. E doar ce e.”

Trenurile se intersectează, ferestrele se suprapun pentru o clipă, ca două lumi paralele care se ating. Se privesc ochi în ochi, cu o stranie senzație de familiaritate. „Vii sau pleci?”, se întreabă unul pe celălalt, fără a ști că destinul lor este legat de acest vis misterios, un vis din tren care îi poartă spre o destinație necunoscută.

Caut să prind în plasă fluturii acestui vis din tren.

Cristo Redentor

Sus pe Muntele Corcovado, Rio de Janeiro.
– La ce privești atât?
– La acest Isus.
– Și ce vezi?
– Că iubirea tace.
– Ce crezi că ne zice?
– Sculptează vidul!

Caut să cobor de pe Corcovado.

Nimfa

O cunoscuse din întâmplare. N-a plăcut-o nici din prima, nici din a doua. Când privea în văzduh o simțea ca pe o propoziție neterminată. Una pe care lumea părea că o adoră. Poate nu mai știa să simtă, altfel nu-și putea explica de ce îi e atât de indiferentă. Nu mai întâlnise nici un om atât de comun. Era compusă din toate elementele care nu-i plăceau la o femeie. În mod bizar, pe ea se așezau bine împreună. De câte ori o vedea gândurile i se împleteau într-un singur cuvânt. Nimfă.

Dintre toate sensurile acestui cuvânt neașteptat, îi tăia calea doar cel mai plictisitor, unul din subsolul unui dicționar pe care-l răsfoise într-o noapte când căuta să afle mai multe despre ființele din mituri și legende. Formă de metamorfoză prin care trec unele insecte după stadiul de larvă și înainte de a se transforma în insecte adulte. Poate nu era neterminată, poate doar nu se născuse încă până la capăt. Poate ceva sau cineva, cândva, intervenise în nașterea ei. Cine?

Caut timp să termin această poveste. Sau să o încep.

Îndrăgostiți prea târziu

Doi oameni s-au trezit că se iubesc peste timpuri într-o vreme care nu era a lor.
Nu a durat mult să-și dea seama fiecare în sinea lui că pentru sferturi și jumătăți de măsuri nu există nici un loc liber.
Un sentiment înfricoșător.
Dar poate vom învăța ceva nou despre iubire, și-au spus.

La început au crezut că e o patimă.
Apoi, o atracție inexplicabilă.
Apoi, doar o pasiune mai mare.
Apoi, o eroare a chimiei.
Apoi, o nebunie.

Caut o altă continuare.
Pe Îndrăgostiții Prea Târziu îi găsești În spatele măștii.

Viu sau Văzut?

Am senzația că tu te simți viu doar când te simți văzut. Joci un joc foarte periculos. Riscul de moarte e de 99,99%.

Caut un alt punct de vedere.

Da și Nu

Adevărul este că tot ce nu este Da e Nu.
Atât de simplu este adevărul și atât de insuportabil.

Caut contraziceri.

Nu afla de ce

Toți suntem nisipuri mișcătoare. Te detașezi o clipă și ceva te înghite sau te azvârle pe o muchie. Suntem aici pentru a ne obliga unii pe alții să rămânem prezenți.
– Asta e tot?
– Nu știu, dar așa începe.

Caut să nu aflu de ce altceva.

Legătură secretă

– Cum v-ați cunoscut?
– Nu ne-am cunoscut.
– Și vă înțelegeți?
– Nu, dar ne simțim.
– Înfricoșător.
– Oh, frica. Marele afrodiasiac.

Caut pe cineva care să ne despartă.

Autodecepție

Poate că te autodecepționezi și zbori sub radar pentru că altceva contează mai mult decât tine.
Sună bine. Sper să fie adevărat.

Caut ceva mai important decât mine.
Sau decât tine.

Jocul atenției

Minți fără a fi necesar. Minți ca să-mi menții atenția. Nu te-ai plictisit?
Am de ales?

Caut să te hotărăști.

Vreau să divorțez

– Vreau să divorțăm.
– De ce? Ai găsit pe altcineva?
– Da. Este…
– Ăsta nu e motiv de divorț, dragă.

Caut un motiv întemeiat.

Paranoia

– Ai energia superstarului. Oamenii vor să colaboreze cu tine doar pentru a te distruge.
– Ce superstar? Sunt nimeni. Și nici nu-mi pasă să devin altcineva.
– Nu înțelegi. Când te trezești la adevărul care ești, se trezește și neadevărul lumii pentru a te opri. Scopul răului nu este de a te distruge, nu s-ar mai distra. Ci doar să te întârzie o secundă. Cât să-ți ratezi destinația, ba chiar destinul.

Caut să nu mă mai trezești.

Nimicul nu există

Când nu mai vezi nimic, te apasă. Dar dacă te apasă, înseamnă că există limite. Că nu e infinit. Că nu e vid. Că vidul și infinitul nu sunt sinonime. Dacă simți că înebunesti, atunci ai ajuns la granițele nimicului. E ca și cum ai fi într-o cutie nevăzută. Gândește-te! Dacă există limite, există și dincolo de ele. Dacă există limite, există și ieșiri. Nimicul nu există.

Caut ceva. Altceva.

Vreau adevărul

– Vreau adevărul!
– Toți îl vrem. Întrebarea este alta.
– Care?
– Vrei adevărul pentru a afla cum să-l împlinești sau cum să-l controlezi?

Caut să mă eliberez de căutarea adevărului.

Totul e real

Iluzia este următorul nivel al adevărului.
Nu există un dincolo de iluzie, pentru că iluzia nu există.
Totul e real.

Caut să mă trezesc din acest vis.

Viciu

Ai renunțat la mine ca la un obicei prost.
Asta e iubirea noastră pentru tine?
Un viciu?

Caut un alt viciu.

Vânătoarea

– Ce e asta?
– Adevărul.
– Eu construiesc iluzii din adevăruri și le știu pe toate. Ce adevăr e ăsta?
– Adevărul pe care l-ai ascuns de tine?
– Și crezi că l-am ascuns degeaba?
– Nu știu, dar nu are legătură cu mine.
– Și dacă are?
– De ce m-ai vânat?
– De ce nu te-ai lăsat? Nu iubeai oricum viața.
– Mă iubea ea pe mine.

Caut să nu mai caut.

Fragment din Copilul care visa cu fața la perete.

Pan D’ora

În vremea aia ajunsese așa cum ajung creaturile subpământului ca Lethe și Ethel, ca firul de iarbă care sparge suprafața pământului, într-un loc desprins din rai, dar înconjurat de aburi și ceață, un fel de loc care îi aducea aminte de frumusețea și misterul Avalonului.

De cum a pus primul pas pe pământul ăsta, locul s-a animat dintr-o dată cu cei mai frumoși și inteligenți oameni de pe Pământ. Nu era unul sau una care să nu atragă ca magnetul. Fiecare avea un alt har, făcea lucrurile în alt fel și toate se resimțeau nu doar vitale, dar și necesare, pentru că arătau nu doar fațete diferite ale lumii, dar și fațete diferite ale naturii umane, cunoștințe dintre cele mai prețioase fără de care niciun om nu avea cum să supraviețuiască în lume, cu atât mai puțin să se împlinească. Unul atrăgea mai mult într-un strat al ființei, altul mai mult în alt strat, altul în mai multe deodată.

Nu era nici iad, nici rai, nici lumea. Era totul într-un singur loc și omul era tot laolaltă.

Caut să mă întorc în Little Kook.

Fragment din Pan D’ora.

Dacă m-ai întreba

Ce mi-ar plăcea să-ți spun dacă m-ai întreba?

Caut să aflu.

Sinucidere în paradis

– De ce s-ar sinucide cineva în paradis?
– Pentru că poate.
– Nu mă sinucid. Trec prin portal.

Caut portalul.

Mai puțin decât o târfă

Ea vindea iluzii. Ei cumpărau uitare. Într-o lume în care valoarea se măsoară în bani și plăcere, dragostea este o monedă falsă. Un film despre secrete întunecate, dorințe reprimate și prețul crud al supraviețuirii.

Caut distribuitori.

Sărută-mă

Sărută-mă de parcă ai vrea să mă pedepsești. De parcă aș fi singura ta vină.
Caut abisul.

Monștrii

Am învățat să iubesc monștrii. Oamenii mă dezamăgesc prea des.

Caut să renasc din întuneric.

Dependență

Care e otrava care te ține în viață?
Răul care se simte bine.

Caut antidotul (?)

Întrebare

Te dezbraci sau mă îmbrac?

Caut a treia opțiune.

Mai mult ca perfect

– Nu e nici un cuplu mai bine si mai fericit ca noi!
– Știi că mi-a apărut o aluniță nouă?
– Da? Unde?
– Acum 5 ani.

Caut pe altcineva.

Mă întreb

Mă întreb dacă nu care cumva iubirea e puterea de a-ți aduce aminte.

Caut sa uit.

Haos

Ne-am lăsat cu suficiente cicatrici cât să nu ne uităm niciodată.

Caut un haos mai mic.

Jocul întrebărilor

– De ce nu mi-ai spus adevărul?
– De ce nu m-ai întrebat?

Caut un alt semn de punctuație.

Tăcerea dintre noi

Atâta comunicare și niciun cuvânt.

Caut zgomot.

Ei știu totul

– Liliecii sunt aici de 60 milioane de ani.
– Peștera e aici de 150 milioane de ani.
– Ei știu totul.
– Cum știu?
– Știu pentru că Dumnezeu știe.
– Dacă Dumnezeu ar fi existat, nu eram aici.
– Dacă Dumnezeu n-ar fi existat, nu eram vii.

Caut un adevăr care să nu aibă nevoie de Dumnezeu.

Nimic si Tot

– Nu e nimic aici.
– Noi suntem aici. Nimic este totul nostru.

Caut un loc care să nu fie al nimănui.

Disonanță Temporală

Prezentul ei e viitorul.
Prezentul lui e trecutul.

Caut un punct de întâlnire în afara timpului.

Rămași în mijloc

– M-a abandonat.
– Este adevărat?
– Nu am abandonat-o, onorată instanță. Doar am murit.
– E adevărat? Că doar a murit?
– Nu doar a murit. S-a sinucis.

Caut un verdict.

Nebuni

Viața are mai mult sens în rândul nebunilor.

Caut nebunia care să aibă sens.

Oglinzi

– Noi suntem fricile lor. Rănile noastre sunt fricile, slăbiciunile, fragilitățile și umbrele lor. Adevărurile și neadevărurile lor.
– Deci îi putem învinge.
– Sau schimba.

Caut opțiuni mai ieftine.

Profeția

La naștere vor spune „Copilul asta a venit să se dedice adevărului”. Iar atunci umbrele și întunericul se vor trezi. Pentru a-l proteja l-au omorât.

Caut o zi în care adevărul și inimile albe nu trebuie să fie sacrificate.

Trimite și tu anunțul tău la Mica Publicitate din Pan D’ora 🙂

De pe blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *